În ultimii aproape nouă ani am avut șansa să lucrez cu femei extraordinare, care au investit deja timp, energie și resurse în propria lor dezvoltare. Femei care au citit, au învățat, au participat la cursuri și au căutat, cu sinceritate și curiozitate, să se înțeleagă mai profund.

Și totuși, chiar și după toată această căutare, multe dintre ele simt că ceva încă lipsește.

Iar sentimentul acesta îmi este foarte familiar.

Mi-am început și eu călătoria în dezvoltarea personală, acum mai bine de un deceniu, investind în unele dintre cele mai valoroase programe din lume și învățând de la mentori de renume, pe care îi admir profund. Curiozitatea și dorința de a găsi răspunsuri la întrebările mari ale vieții m-au însoțit dintotdeauna.

Și, cu toate acestea, îmi amintesc foarte bine nopțile în care mă trezeam cu anxietate și teamă. Deși învățam tot felul de lucruri noi, iar fiecare eveniment la care participam mă inspira și îmi oferea noi perspective, nu reușeam să simt că transformarea despre care învățam in acele programe, se reflecta și în viața mea de zi cu zi.

O înțelegeam. O conștientizam. Dar nu o trăiam.

Și, cu fiecare experientă nouă, frustrarea devenea și mai mare.
Nu îmi puteam ignora întrebările care apăreau din ce în ce mai des.
Cum este posibil să știu atât de multe și totuși să mă simt încă atât de coplesită?
Șau alta, si mai dureroasă:
Cum se poate că "funcționează" pentru toată lumea... dar nu și pentru mine?

În încercarea de a înțelege și de a elibera acea copleșeală, am luat o pauză și mi-am oferit, pentru prima dată după mult timp, spațiul de a mă opri din căutarea continuă de răspunsuri.
Revelația a venit în momentul în care am încetat, pentru o clipă, să mai cred că următorul răspuns se află în următorul curs.

Atunci am avut una dintre cele mai importante revelații ale vieții mele.
Problema nu era lipsa de informație.
 Problema era că nu aveam încă un proces prin care ceea ce învățam să poată deveni parte din identitatea mea. 

Și cred că multe dintre noi ajungem, la un moment dat, exact în acest loc.
Nu avem nevoie de încă o strategie.
Nu avem nevoie de încă o teorie.
Și cu siguranță nu avem nevoie să ni se spună că nu facem suficient.
Ceea ce ne lipsește este un proces prin care ceea ce înțelegem deja începe să devină felul în care gândim, alegem și trăim.

De aceea, în munca mea îmbin educația bazată pe neuroștiință cu experiențe transformaționale care facilitează integrarea la nivelul subconștientului, al sistemului nervos și al corpului.
Pentru că transformarea autentică nu se produce doar atunci când înveți ceva nou.
Ea începe să se facă simțită în momentul în care ceea ce ai înțeles la nivel cognitiv, începe să se reflecte în felul în care gândești, alegi și iți trăiești viața de zi cu zi.